...strânse din goana vieţii. timpuri şi anotimpuri

de IONEL JECU

IONEL JECU ŞI PASIUNEA SA PENTRU UMOR...

Ionel Jecu şi-a început cariera umoristică la Galaţi, în Cenaclul Verva, cel dinainte de ’89, când, ce spuneai, o ziceai pe barba ta, nu ca acum, la adăpostul Constituţiei.

Tânărul Jecu din anii ’80 a venit la cenaclu cu poantele şi cu talentul lui, fără să-i treacă prin minte că şi peste (atâţia) ani îşi va risipi (o parte din) zilele şi nopţile proprii cu… glumiţe.

Pasiunea lui Jecu pentru umor este, aşadar, incurabilă. Deşi are la activ atâţia ani de râs, nu se lasă, ţinând morţiş să-l prindă mileniul următor cu gura până la urechi,  din pricina poantelor personale.

Despre ce scrie Jecu? Despre viaţă, fiindcă numai pârdalnica de viaţă ne oferă subiecte de râs. Câte epigrame şi proze scurte a scris şi publicat? Multe, domnilor! Deşi nu şi-a făcut un titlu de glorie din asta. Fiindcă - asta am uitat să zic - Ionel Jecu este modest… ca un umorist.

La Galaţi, în foaia veselă Buzunar a ziarului Viaţa liberă, ţine rubrica Epigrame de dincolo de Siret; este un fel mascat de a le zice la obraz localnicilor ce trebuie zis.

Dincolo de asta, rămâne plăcerea de a citi singuri producţiile lui Jecu. Cu precauţie, însă. Uneori, se poate muri de râs...

Dan PLĂEŞU

 

FIŞĂ DE... CIULIN

Plin de vervă şi cu poanta pregătită, oricând gata să stoarcă o fărâmă de zâmbet  (după o credinţă nestrămutată a sa, încă din 1978 – când era membru al Cenaclului de umor Verva din Galaţi), Ionel Jecu, în vârstă de 33 de ani, se mută în 1982 la Brăila şi lucrează ca mecanic la Întreprinderea de Utilaj Greu şi Transport pentru Construcţii. Cenaclul Ciulinii Bărăganului al Clubului Întreprinderea de Construcţii Montaj a judeţului Brăila şi primeşte cu… ţepii deschişi.

Proaspătul membru, venea cu literatură umoristică bună, publicată în suplimentul Dunărea al ziarului gălăţean Viaţa nouă, în foaia literar – umoristică Incandescenţe, în Pagini dunărene, în almanahul Perpetuum comic ’82 şi revista Urzica (în noiembrie ’93, cea mai proaspătă  reapariţie). Ne dezvăluie, într-o discuţie, un secret  care, de altfel, şi reprezintă lucrările ce le găzduim în numărul de faţă: Să nu vă temeţi de ţepii acestui… ciulin! Sunt inofensivi la pipăit. La atingerea lui, vă gâdilă plăcut până daţi în… râs. Nu credeţi? Încercaţi!

Candiano PRICEPUTU

 

IONEL JECU

Născut la 6 august 1950 în comuna - cu răsunet literar  -  Costache Negri, judeţul Galaţi, confratele Ionel Jecu a avut de timpuriu preocupări literare, care s-au concretizat prin realizarea  unor proze scurte umoristice (schiţe şi momente vesele), chiar şi debutul publicistic, petrecut în 1978, în revista gălăţeană Dunărea fiind o schiţă.

Înainte de revoluţie, a colaborat la publicaţiile gălăţene Viaţa nouă - devenită Viaţa liberă - Incandescenţe, Pagini dunărene  şi altele, dar şi la cele centrale, ca revista Urzica şi Almanahul Perpetuum comic, tot cu schiţe.

În tot acest timp, a fost membru al Cenaclului Verva.

În 1982, stabilindu-se în Brăila, devine în scurtă vreme membru şi al Cenaclului Ciulinii Bărăganului din localitate şi colaborează la ziarul Înainte şi la suplimentul acestuia, Analele Brăilei.

După Revoluţie colaborează la Ancheta, Libertatea (din Brăila), Haz de necaz (Câmpina), Pentru patrie, Rebusache, Buzunar (din Galaţi).

Ionel Jecu începe să scrie epigrame prin 1990 şi, recunoscându-i-se talentul, devine şi membru al Uniunii Epigramiştilor din România, numărându-se printre membrii ei fondatori.

A scris mult, dar resursele financiare precare, l-au împiedicat să le publice într-un volum personal…

Gioni CLIMESCU (Haz de necaz, martie 2004)