SIMPLE PROPOZIŢII  Vol. VIII

de CORNELIU FLUERARU

CUVÂNT ÎNAINTE

Timpul şi spaţiul vor reprezenta în permanenţă surse inepuizabile pentru gândirea ordonată şi filosofică a personalităţii umane. Creativitatea, cale a cunoaşterii desăvârşite, nu şi-a aflat sfârşitul, iar liberul arbitru pendulează încă între zicere şi concret. Tainele vieţii, nepătrunse în esenţa lor, sorb liniştea şi cântecul inefabilului. Oricând, litera şi punctul vor tinde către lumina inocentă a cuvintelor, îngânate duios şi ameţitor de zâmbetul celui care visează o trăire veridică a sinelui. Fulgerător, tranşant şi dulce, enunţul încântă şi seduce privirea ascuţită din sufletul însetat şi singuratic al vieţuitorului prometeic. Neobosit, meticulos şi galant, domnul Corneliu Flueraru, trimite cuvântul către imaginea promiţătoare a realităţii contemporane, sperând o însuşire a acestuia, fără graniţe şi încifrări. Domnia sa contemplă trecutul, îl actualizează, şi îl dirijează către nesfârşita interogaţie a ceea ce va fi. Prin intermediul multor enunţuri, li se oferă cititorilor o varietate de probleme, ale căror soluţii se regăsesc în paginile cărţii, aşteptând să fie descoperite, astfel găsindu-şi împlinirea. Propoziţiile, mai ales simple, constituie lumina unei candele la ceas de vecernie a minţii, pâlpâind timid şi viu printre îngânduratele chipuri ale celor care caută o întrebare pentru un răspuns pe care îl cunosc deja, sau măcar îl bănuiesc. Adevărurile şi faptele prezentate, adunate meticulos, cu răbdarea şi delicateţea unui înger, sunt valori eterne şi limpezi, într-o lume plină de stiluri şi repere existenţiale. Ajuns la cel de-al optulea volum, autorul acestei lucrări, e convins că dăruieşte lumii un panaceu, metamorfozat în mii de slove sclipitoare, urmaşe ale gândirii sacre şi profane, ce şerpuiesc alene printre rânduri, fără niciun răgaz, răspândind mireasma petalelor de trandafir ceresc. Armonia cuvintelor, seamănă bucurie, siguranţă, şi dorinţa de-a avea un viitor care să aline inima umbrită de particulele dificultăţilor prezente. Curcubeul creaţiei, construieşte aura zâmbetului divin, atunci când omul caută, răsfoieşte, se delectează, privind şirurile de fraze înţelepte, atât de numeroase, şi totuşi puţine, având în vedere nesfârşita patimă a cunoaşterii. Izvorul veşniciei cuvintelor, oferă acum şi oricând liniştea absolutului din noi, fără a-şi revendica dreptul la existenţă, neputându-şi închide fereastra generozităţii. În permanenţă căutător, domnul Corneliu Flueraru, aprinde poezia fericirii, ridicând munţi de credinţă, nădejde şi dragoste peste adorabila fire umană. Aşezate, nu la voia întâmplării, ci după canoane îndrăgite de dumnealui, propoziţiile fascinează spiritul uman, dornic de călătorii interminabile prin labirintul cunoaşterii sau al misterului de nedezlegat al eternului cuvânt. Noţiuni simple sau complexe, devin piedestalul trăirilor tulburătoare ale bunului şi sensibilului protector de vise. Şi oricât ar crede autorul că omului îi este suficientă lacrima desprinsă din abisul literei, e sigur că niciodată nu se va sfârşi dorinţa de-a avea o carte, sau mai multe, în tezaurul personal, care să asigure vieţii imunitate asupra gândirii negativiste, ce se poate strecura în suflet într-un moment de răscruce a vieţii. Libertatea alegerii dintre bine şi rău, aparţinându-ne în totalitate, va fi propulsată spre nepieritorul amurg al magiei, săgetând nebuloasa imagine a realităţii. Unde e fluviul viselor? În petalele străvezii ale cuvintelor, ce adună gânduri şi fapte, de la geneză până la infinit... Cititorul va strânge în suflet, păstând cu sfinţenie, raza de soare a cântului tomnatic, frunza aurie din câmpul cenuşiu, cerul cu podoaba fermecătoare de aştri, sunetul mângâietor al glasului heruvimic, toate acestea, şi mai mult decât atât, fiind martorul cuviinţei unui om al zilelor noastre. Autorul va câştiga atenţia cititorilor, prin felul pur de a spune adevărul experieţei vieţii, dar şi prin darul binefacerii pe care îl conţin frazele încondeiate cu grija omului care a simţit vibraţia vulcanului creator.Cu siguranţă, gândul domniei sale va fi auzit, iar efortul răsplătit cu măsură inegalabilă, deoarece a înţeles că poate atinge răsăritul absolut al frumuseţii sufleteşti, cu înţelepciune şi candoare.

Gina MOLDOVEANU