indris

de LILIANA SPĂTARU

POSTFAŢĂ

Volumul de versuri Indris este o carte de avangardă lirică, cu o construcţie deliberată pe modelul poeziei de formă fixă consacrată de clasicii, care au lăsat… “vouă moştenire” nu numai “a patriei cinstire”, ci şi libertatea de a-i depăşi pe maeştri. Liliana Spătaru a jurat în clipe de taină şi de singurătate să nu fie învinsă de spaime pasagere şi să braveze sfidându-i pe consacraţii genului.

Şi-a protejat sufletul îmbrăcându-şi gândurile în armura Sonetelor lui Shakespeare şi-n mantia medievală renascentistă a lui Petrarca şi Dante Aligheri, l-a provocat infantil şi cu gesturi îngroşate de fardul îndrăznelii cabotine pe Pierre de Ronsard, l-a sfidat naiv pe Macedonski în Rondeluri şi a avut tenacitatea inconştientă de a spune lumii că l-a citit pe Eminescu în Sara pe deal cu bucium şi talangă în vecernia Putnei şi Pe lângă plopii fără soţ.

Liliana Spătaru scrie o poezie cu trimitere la Gazel-ul din seraiul celor „O mie şi una de nopţi” de amăgiri deşarte şi iluzii de Fata Morgana pe o temă de Saadi sau Omar Khayyam, când eşuează sentimental în acorduri orientale de Haiku modern, sfidându-l provocator pe Aurel M. Buricea, consacratul formulei lirice adaptate pe pământ brăilean.

Cochetează pedant, asumându-şi riscul exerciţiului de virtuozitate a prozodiei fără limite, cu Pantum şi Tanka, dar o face cu graţia inconştienţei şi a purităţii naive, cu speranţa, mărturisită doar în intimitatea rugăciunilor în prag de odihnă nocturnă, că va fi înţeleasă şi, mai ales, admisă ca poetesă.

Indris-ul său, majoritar în acest volum (21 de poezii, în formă fixă de 3-3-1-1, cu variaţiuni derutante de 1-3-3-1 sau 3-1-1-3…), se apropie programatic de caligramele (Le jet d’eau şi La colombe poignardée) lui Appolinaire, confirmând gustul pentru inovaţii îndrăzneţe de prozodie, care să faciliteze prezenţa unei expresii poetice şi graţia simbolistică a desenului liric, adică un Indris monorimă, cu rimă asonantă externă (cu repetarea la sfârşitul a două versuri a aceleaşi vocale accentuate), ca într-un pasaj muzical, sau cu rimă consonantă internă, pe un fond de pauză, de uniformitate a sunetului la sfârşit de cuvânt.

Indris, cea de patra carte de poezie a Lilianei Spătaru, este un risc poetic, pe care autoarea şi-l asumă deliberat şi nonşalant în intenţia declarată de a se spovedi în cuvinte frumoase.

Dumitru ANGHEL