hram, iara, hram

de RISTO VASILEVSKI

SCURTĂ PREZENTARE A CĂRŢII

Versurile poetului Risto Vasilevski dedicate spiritului uman aflat în căutarea reperelor veşniciei, reprezintă o revelaţie a culturii macedonene.

Cartea este tradusă din limba macedoneană în aromână de maestrul Dina Cuvata, cunoscut ca iubitor al valorilor eterne, care contribuie la îmboţăţirea literaturii prin creaţii apreciate atât de concetăţeni, cât şi de cititorii de peste hotare.

 Risto Vasilevski valorifică teme religioase, dovedindu-se un incontestabil cunoscător al divinităţii, prin creaţia sa nepieritoare şi prin lumina rugului aprins din sufletele dominate de  evlavie, dornice de a percepe splendoarea sfinţeniei, în fiecare clipă a trecerii efemere pe pământ.

Preferinţele autorului pentru diferite lăcaşuri de cult şi pentru figuri însemnate ale istoriei bisericii creştine, denotă o puternică personalitate, un spirit vivace şi vertical, capabil de-o trăire duhovnicească înaltă, având un scop foarte bine definit, în ceea ce priveşte drumul către purificarea sufletului.

 Nume ca Matei, Marcu, Luca, Sfântul Sava, sunt câteva dintre cele cărora autorul le închină admiraţie, fiind încă actuali prin scrierile şi modelul de vieţuire conforme cu preceptele mesianice.

Nici locurile inundate de lumina hristică nu sunt neglijate, dimpotrivă, ele continuă să atragă numeroşi credincioşi cu inima deschisă harului dumnezeiesc, spre a le oferi tihnă şi bucurie pentru totdeauna. Astfel, sunt cinstite mănăstiri ca Celic-Dere, Argeşului, considerate oceane de comori nesfârşite, încântătoare înfăţişări ale bisericii cereşti, unde liturghia fără cuvinte îşi răspâdeşte mireasma pretudindeni, dar mai cu seamă asupra acelora care îşi pleacă fruntea cu smerenie, şi cer izbăvirea din noianul greşelilor de tot felul. Călugării, icoane statornice ale modestiei şi înţelepciunii, îşi înalţă rugile fierbinţi către Cel veşnic, spre a trimite omenirii împovărate sub greutatea păcatelor, binecuvântarea mântuirii. Datorită obedienţei ca formă de viaţă, îngerii în trup îşi pot vedea chipul metamorfozat în lumină şi pot să-şi cheme semenii la ospăţul nunţii sufleteşti în fiecare zi de sărbătoare, pentru a se împărtăşi din Trupul şi Sângele lui Iisus, ca apoi să-şi ducă până la capăt existenţa aflată sub semnul sacralităţii.

Ca suport material, cartea deţine puterea inducerii unei stări benefice, încă de la prima atingere a copertei, care prin imaginea ecleziastică, invită la meditaţie. Imaculatele file, imprimate cu diferite înfăţişări heruvimice, menţin privirea şi mintea într-o permanentă iluminare divină, cu o vădită tendinţă de încorporare a mesajului poetic, ce pare a fi desprins dintr-o experienţă personală a vieţii. Autorul acordă o importanţă fundamentală valorilor imateriale, oferindu-le forţă asupra gândirii ispitite de malefic. Versurile sunt o încarnare a identităţii macedonene, vibrând de bucurie la auzul cuvintelor Scripturii şi al cântului îngeresc, ce răsună duminica dincolo de cupola bisericii. Renumitul poet surprinde cu fineţe voioşia oamenilor din timpul sărbătorilor religioase, precum şi binecuvântarea pe care ne-o oferă Dumnezeu prin sfinţi, care îşi coboară mângâierea pe pământ, atunci când vântul furiei bate năpraznic peste cei al căror suflet de zăpadă, nu se pot împotrivi suferinţei. Prin versurile albe, structura poeziei se înscrie cu succes în rigorile acuale ale versificaţiei, devenind preţioasă mai ales prin semnificaţia mesajului liric – unicitatea imortalităţii. Coborâte parcă din înaltul cerului, cuvintele al căror sens propriu sau figurat transcend firescul, înnoiesc veşmintele triste ale omenirii, conferindu-le minunea candorii şi ambrozia ideală a fericirii. Poetul recheamă sufletele în împărăţia cuviinţei, în care durerea se preschimbă în alinare şi împlinire a vieţii lipsite de umbra neguroasă a păcatului. Drumul către lumină este rescris cu fire din izvorul cunoaşterii primordiale, îndemnând paşii profetului către sanctuarul dumnezeieştii Treimi. Leagănul devenirii umane pare a se fi născut în paginile acestei cărţi, iar echilibrul vieţii aici îşi află lăcaşul, eliberând mintea de furtunile nechibzuinţei şi ale răutăţii.

Ochii nevăzuţi ai minţii vor reuşi să descifreze sensurile adânci ale cuvintelor, şi vor radia de satisfacţie la auzul tăcutelor tropare îngânate tacticos de glasuri mai presus de fire, atât de calde şi limpezi, menite să aducă munţi de suspine drept ofrande la picioarele cerescului Tată. Atunci vom fi iertaţi şi reprimiţi ca fii rătăcitori în adăpostul cunoaşterii de sine şi al binelui suprem.

Risto Vasilevski oferă cititorilor o monumentală capodoperă a poeziei materne, un mirific dar pentru suflet, o arcă salvatoare a omenirii acestui veac stăbătut de întuneric. Adevărata forţă a minţii şi a inimii constă în capacitatea de a conlucra spre a dobândi desăvârşirea fiinţei, aşa cum s-a decis încă de la începuturile acestei lumi. Poetul e convins că, prin versurile prezente, va reuşi să deschidă poarta sufletului, pentru ca Hristos să ne conducă voinţa spre calea veşnicei bucurii.

Gina MOLDOVEANU