CAMPĂNII DE RELAŢII PUBLICE. SPECIFICUL ORGANIZAŢIEI ŞCOLARE

de RODICA CIUCĂ şi ADRIANA PETRUŢA SIMIONESCU

CUVÂNT ÎNAINTE

Chiar dacă multă vreme succesul unei şcoli a însemnat doar rezultate pe linie de învăţământ, ultimii ani au adus în prim plan o abordare nouă a acestei viziuni. Acest lucru se datoreză în principal faptului că educaţia are un înţeles diferit de implicaţiile strict didactice alecuvântului. Schimbările specifice societăţii din secolul al XXI-lea au reconfirmat rolul deosebit de important pe care îl are şcoala în cadrul unei comunităţi, însă au impus creşterea nivelului de colaborare cu actorii similari din cadrul localităţilor. Aşadar, faptul că organizaţia şcolară este dependentă de mediul în care îşi desfăşoară activitatea începe să devină un fapt de la sine acceptat, iar bunul renume al acesteia creşte proporţional cu relaţiile desfăşurate în mediul public. Lucrarea de faţă poate fi considerată o incursiune în realitatea imediată a unor asemenea relaţii, iar actualitatea unor teorii deja consacrate ale relaţiilor publice prezentate în lucrare vor face din ea o sursă bibliografică demnă de luat în considerare, atât pentru specialişti cât şi pentru cei care doresc iniţierea în acest domeniu. Unicitatea materialului prezentat se datorează în mare măsură aplicaţiei din capitolul al II-lea. În cadrul acestuia se realizeză analiza continuităţii de resurse (relaţia cu grădiniţa), prezentarea gradului de satisfacere a principalilor beneficiari (părinţi şi copii), dar şi asigurarea elementelor de ordin logistic şi funcţional (relaţia cu autorităţile).

lector univ. dr. Irina STĂNCIUGELU

 

INTRODUCERE

Oricine este neîncrezător în necesitatea relaţiilor publice practicate în organizaţiile şcolare de astăzi, trebuie doar să arunce o privire asupra titlurilor din ziare. Profesorii intră în grevă, infracţiunile sunt în creştere, părinţii cer ca planul de învăţământ să rămână cel iniţial, elevii şi profesorii sunt atacaţi în şcoli, etc. Oamenii sunt bombardaţi cu informaţii despre şcoală din diverse medii de informare şi acestea nu sunt întotdeauna cele reale. Organizaţia şcolară este copleşită, uneori, de percepţii negative din partea categoriilor sale de public care sunt, totuşi, înţelegătoare în misiunea şcolii. Relaţiile publice din organizaţiile şcolare sunt folosite pentru a gestiona comunicarea dintre organizaţie şi categoriile sale de public în sensul de a capta atenţia acestora, de a stabili şi promova un parteneriat efectiv între organizaţii şi comunitate.

Organizaţia şcolară trebuie să recepţioneze informaţii cel puţin la acelaşi nivel la care primeşte şi, în plus, să determine care sunt nevoile categoriilor sale de public şi să încerce să le satisfacă. Categoriile de public cărora se adresează organizaţia şcolară de astăzi sunt diferite faţă de cele din generaţiile anterioare. Cu cât nivelul educaţional global creşte, din ce în ce mai multe persoane cred că au dreptul şi calificarea necesară de a-şi exprima opiniile legate de fiecare fază a educaţiei publice. Publicul din ziua de astăzi cere răspundere, calitate, mai multe informaţii de la organizaţiile şcolare. Nu este însă suficient ca organizaţia să transmită doar informaţii, este nevoie de angajament, interactivitate. Publicul vrea să participe în luarea deciziilor deoarece a început să perceapă că şcolile publice sunt ale comunităţii, deci şi ale lui. Desigur, majoritatea oamenilor nu sunt experţi în educaţie şi, din acest punct de vedere, şcoala nu trebuie să se supună capriciilor categoriilor de public. Aceasta este, însă, provocarea relaţiilor publice: să accepte şi să ureze bun venit impulsurilor publice şi să scape de tendinţa de izolare. Şcoala nu trebuie să lase pe oricine să ia decizii în locul său, dar dacă impulsurile exterioare sunt valoroase şi respectă cadrul legal de funcţionare ele trebuie luate în considerare.

Relaţiile publice în şcoli devin, aşadar, un început dar, în acelaşi timp, şi o necesitate. Am observat că relaţiile publice devin liantul cel mai important în interacţiunea elev - profesor - părinte - comunitate locală. Prin prezenta lucrare, am urmărit să identificăm câteva noţiuni specifice argumentului prezentat anterior. Prima parte conţine repere teoretice, prin care am încercat să localizăm problematica dezbătută în partea practică. Primul capitol surprinde câteva generalităţi specifice relaţiilor publice, al doilea capitol particularizează relaţiile publice pentru organizaţia şcolară, iar capitolul trei cuprinde maniera de planificare a unei campanii. A doua mare parte conţine un studiu de caz, care include întreaga activitate desfăşurată în acest domeniu de către o instituţie de învăţământ preuniversitar. Lucrarea poate constitui o sursă bibliografică necesară atât celor care doresc să ia contact cu domeniul, cât şi celor care sunt familiarizaţi cu relaţiile publice în mediul şcolar. Mulţumim celor care au scris pe această temă şi, astfel, ne-au permis să dezvoltăm subiectul materialului de faţă. Mulţumim totodată, doamnei lector universitar doctor Irina Stănciugelu pentru sprijinul acordat la elaborarea lucrării.

AUTOARELE