arşiţa karmei

de OMA STĂNESCU

PREFAŢĂ

Scriitoarea ne propune o incursiune în lumea enigmatică a Indiei, în care a trăit o vreme îndelungată, aceasta punându-şi amprenta asupra sufletului ei candid. Sunt surprinse momentele esenţiale ale unui destin crud, ce risipeşte orice umbră a seninătăţii.
Roman de dragoste, structurat pe şase capitole, ce îmbină detalii autobiografice cu informaţii din lumea pestriţă şi neînţeleasă a Indiei, aducând aproape teorii şi obiceiuri specifice unui popor care se află la limita sărăciei şi a ignoranţei. Descrierile, oarecum sumare, ale templelor, amintesc de iluzii şi minuni ale unei religii criptice, departe de a fi percepută profund de cel care încearcă să şi le asimileze.
Consumul enorm de spirit ortodox onest, în flăcările interminabile ale unui Purgatoriu infam, precum şi o imensă iubire neîmpărtăşită, o aduc pe eroină în pragul nebuniei. Plăcerile unei existenţe greu de suportat se pierd într-o negură infinită, iar femeia, ale cărei visuri au fost spulberate, este supusă unui supliciu îngrozitor de către persoane sfinte.
Timpul se scurge relativ încet, pentru a adânci durerile fizice şi sufleteşti ale autoarei, care nu-şi găseşte vina, însă, cu o forţă interioară titanică, reuşeşte să străbată un drum lung, anevoios şi hain, printre nenumărate personaje dubioase, şi foarte puţine oneste, cele din urmă fiindu-i o scânteie de alinare a suferinţei. Ghinionul o urmăreşte pretutindeni, torturându-i sufletul şi umplându-i cu venin existenţa. Puţini oameni ar fi trecut un asemenea test de rezistenţă! Eroina este un personaj admirabbil din acest punct de vedere, poate mult prea inocentă şi credulă, într-o lume a nonvalorilor şi a mizeriei spirituale. Cu siguranţă, Dumnezeul la care a renunţat, nu a părăsit-o în clipele disperării şi ale deznădejdii!
Demonul suprem al cărţii, Nadan, indianul cu chip înşelător, s-a născut, probabbil, cu scopul de-a o tiraniza şi de-a o arunca în abbisul fără speranţă, pe cea care i-a dăruit, din iubire, un fiu. Acest personaj uimeşte prin ineditul mentalităţii cameleonice şi mai ales prin ororile pe care le înfăptuieşte. Într-un continuu dans, el alunecă printre vicii, răpind puritatea unor gingaşe fiinţe, care au pus la picioarele lui întreaga lor viaţă. Negându-şi propriul copil, Nadan a demonstrat ce persoană perfidă şi periculoasă este, apelând la trucuri machiavelice pentru a-şi hrăni egoismul. Într-o altă viaţă, ar fi fost condamnat la moarte pentru genocid spiritual!
Ne minunează ingenuitatea dusă la extremă a protagonistei, care ar înfuria pe oricine, şi-ar îndemna-o să renunţe la iubirea absurdă de care s-a agăţat în van. Să fie oare dragostea oarbă? Aşa se pare, altfel nu putem înţelege de ce s-a lăsat purtată într-un colosal vârtej al cavarului!
Majoritatea personajelor întruchipează imperfecţiuni umane, impulsuri de fiare sălbatice, care pândesc şi se năpustesc feroce asupra victimei, lăsând-o pustie, fără suflare. Eroina a însemnat pentru acestea un trofeu al orgoliului, al indiferenţei şi-al dezumanizării însăşi. Viaţa reprezintă o corvoadă cumplită, o greşeală a Universului, o prăpastie a răutăţii. Totuşi, pentru personajul central, locurile, oamenii şi cutumele Indiei, au însemnat atât de mult, încât şi-a dorit să cunoască totul, practicând yoga, fiind discipolul unor maeştri deosebiţi, care au îndrumat-o pe o Cale a acceptării, presărată cu numeroase sacrificii.
Romanul acesta este ca un fruct exotic, cu un gust grozav de amar, din care izvorăşte o dorinţă nemărginită de a iubi şi a fi iubită. Este crezul unui om cu suflet bun, ce renunţă la sine în favoarea celorlalţi. Numai că, o astfel de atitudine altruistă nu este apreciată în India, dimpotrivă, e considerată o fire slabă, supusă, care nu poate atinge fericirea nici măcar în gând. Probabbil că, dacă autoarea ar fi fost indiancă, nu ar fi reuşit să conceapă o asemenea lucrare originală, străbătută de o dorinţă de jertfă totală a vieţii, în detrimentul propriei persoane. Numai speranţa în reîncarnare, prin care va trăi decent şi plăcut, a determinat-o să lupte pentru câştigarea libertăţii ei şi a copilului, căruia i-a dat viaţă într-o lume ostilă, unde nimeni nu-i voia şi unde au fost marginalizaţi ca cei mai de pe urmă oameni. Indienii nu cultivă generozitatea, ci patimile, defăimarea, ura, şi multe alte răutăţi, ce duc la declinul spiritual şi material al societăţii. Autoarea este captiva propriilor sentimente, firave himere, care nu-i permit accesul la o viaţă normală, îmbrâncind-o către pierderea respectului de sine, a încrederii şi a onoarei. În profunzimea inimii, ea a rămas aceeaşi persoană delicată, cu bun simţ, ce se visează alături de iubitul ei până la apusul vieţii, căruia să-i ofere orice i-ar cere, sau ar fi nevoie, pentru o existenţă agre-abilă şi liniştită.
Lectura acestor pagini stârneşte sentimente diferite: de admiraţie, pentru femeia hotărâtă să-şi înfrunte karma apăsătoare; de frustrare, deoarece a suferit enorm, fără să merite; de înverşunare, pentru că s-a lăsat purtată pe valuri nemiloase, într-o iubire fără sens, agonizând până aproape de nimicirea sufletească.
Nici măcar în ultimul capitol, în care înfăţişează reîntoarcerea acasă, nu are parte de tihnă. Şi aici este încolţită de rudele care nu o înţeleg, de lipsurile materiale, de oameni profitori şi hoţi, ce râvnesc la integritatea ei, de situaţii dificile, care îi pun răbdarea şi credinţa la încercare. Cu siguranţă, karma acestei persoane este una a durerii necontenite, a chinului şi a cruzimii absolute. Atunci ne întrebăm: ce rost are o asemenea viaţă? Merită să fie dusă până la capat? De ce?
Răspunsurile ni le va da autoarea, fiind cea mai avizată în acest sens, deoarece reprezintă un colos de experienţă, un om care ştie care sunt priorităţile şi minunile existenţei.

Gina MOLDOVEANU